De iarnă

Se rotesc în stoluri mărunte, strălucitoare,

Se lovesc unii de alţii şi de lumină,

Se aleargă fără zăbavă şi fără hotar

Din înalt către drumul pustiu.

Casele reci îi aşteaptă golite

Năluci trec la ferestre-arămii

Suflul de ger fără milă-i răstoarnă

Şi curg, iarăşi curg peste noapte şi zi.

Iluzie de ne-ntinare şi vis

Amăgire de speranţă deşartă

S-or topi la o pală uşoară

Şi s-or scurge în râuri prin vii.

Duşi de val şi de apriga pală

Nu i-om şti că au fost şi-au şoptit

Într-un rol efemer, fără fală,

Pentr-un public şi orb, şi grăbit.