Pentru transplantul de măduvă

Încă se mai pot face donaţii de 2 Euro pentru Bibi/Tudor la 0900900040, în reţeaua Romtelecom.

Dacă mai ezitaţi încă, aruncaţi o privire la adresa: http://viatacudba.blogspot.com/2011/12/ce-inseamna-transplantul-de-maduva.html#comment-form, unde părinţii lui Bibi ne explică ce sunt nevoiţi să dorească de Sărbători pentru copilul lor.

Să îi susţinem să treacă cu bine împreună cu Bibi prin toate acestea, ca apoi să se bucure de o viaţă normală, pe care cei mai mulţi dintre noi o avem, dar poate nici nu o preţuim.

Sărbători fericite tuturor!

2 euro pentru o viaţă de copil

Mâine e ultima zi pentru a trimite un SMS pentru Bibi. Dacă 50.000 de persoane (un orăşel, nu mai mult) ar pune mână de la mână câte 2 euro, ar putea strânge suma care îi e necesară copilului pentru transplant. Nu e un efort prea mare. Putem face asta împreună. Va avea şi el măcar o şansă.

http://viatacudba.blogspot.com/

SMS la 848 pentru o donaţie de 2 euro.
Apel Romtelecom la 0900 900 305 (5 Euro) şi la 0900 900 301 (10 Euro)

Ce place la PechaKucha Night

Iată răspunsurile necenzurate oferite de participanţii şi prezentatorii care, în cadrul PechaKucha Night Bucureşti#7 desfăşurată la IAA au avut amabilitatea de a răspunde la întrebarea „Ce vă place la PechaKucha?”.

Ce place publicului
- Varietatea şi concizia
- Stilul liber
- Diversitatea
- Prezentarea în sine cu proiecţie de imagini
- Bucuria, curiozitatea celor ce m-au înconjurat
- Libertatea de exprimare
- Creativitatea
- Diversitatea prezentărilor şi a domeniilor
- Regula de aur 20x20
- Reţeaua de oameni
- Domenii diferite, chiar „exotice”, prezentări interesante, idei frumoase
- Atmosfera şi locul
- Totul
- Spiritul şi atitudinea prezentatorilor şi participanţilor
- Formatul, moderatorul
- Faptul că nimeni nu poate monopoliza microfonul
- Subiectele originale
- Originalitatea
- Libertatea
- Tipul de prezentare
- Modul altfel de a interacţiona cu oamenii
- Ineditul şi diversitatea
- Diversitatea speaker-ilor
- Formatul, organizatorii
- Faptul că prezentările sunt concentrate şi nu apucă să plictisească
- Prezentările şi formatul
- Atmosfera şi prezentările informale
- Varietatea
- Conceptul inovativ, diversitatea de subiecte
- 6:40
Ce place prezentatorilor
- Concizia, cadrul informal, diversitatea
- Că poţi vorbi concis despre un proiect
- Ideea
- Prezentările scurte, atmosfera super
- Mediul informal
- Organizarea
- Alternanţa comic-serios-profund-copilăresc- etc., ca un ghiveci gustos
- Faptul că e gratis, că e real (poveştile sunt susţinute de site-uri, fotografii, colegi, etc.), că se întâmplă şi în România lucruri bune, că e un mediu prietenos şi cald, că aveţi simţul umorului, că promovează idei / proiecte/ valori / modele de care e nevoie, că e îndrăzneţ, te provoacă să fii concis şi totuşi să te aduni cât să nu rămâi fără cuvinte.

PechaKucha Night Bucureşti #7

În data de 22 Noiembrie 2011, începând cu orele 18.30, la sediul IAA din Calea Victoriei nr. 126, etaj 3 (deasupra Teatrului Act) vă aşteaptă la o nouă ediție a PechaKucha Night Bucureşti, unde fiecare vorbitor îşi face expunerea în formatul standard de 20 de imagini x 20 de secunde.

PechaKucha Night este un loc pentru idei, proiecte culturale şi iniţiative sociale, realizări în domeniul artistic, pentru creația de orice fel și pentru cei care o apreciază.

Un eveniment non-profit, dinamic şi informal.

Dintre prezentatori:

Ana Bănică / arhitect de interior / designer la Cai verzi pe pereţi
Mioara Mei-Roșu / master Arte textile ambientale
Veronica Anghelescu / compozitor, jurnalist / No14 Plus Minus
Larisa Popescu / voluntar, iniţiator şi coordonator de proiect / Asociația Lume Bună
Adrian Georgescu / scriitor/Societatea Română de Radiodifuziune
Diana Rotaru / project-manager şi director artistic al InnerSound
Vlad Ursulean / jurnalist / freelancer
Miruna Tîrcă / antropolog social / Asociaţia Komunitas
Amalia Alexandru / coordonator relaţii externe / Odaia Creativă
Bogdan Cristian Drugan / consultant IT / Viitor Plus
Marius Huza / coordonator proiecte / Asociaţia Komunitas

Intrarea liberă.
Îndrăzneşte, vei fi surprins!

PechaKucha Night Bucureşti #6

PechaKucha Night București#6 va avea loc începând cu orele 19, în seara de 30 Septembrie, la MNAC (str. Izvor 2-4, Bucureşti / Palatul Parlamentului, aripa E4, intrarea prin Calea 13 Septembrie), Sala Auditorium (etaj 4).


Expunerile se fac în formatul specific de 20 de imagini care se succed vreme de câte 20 de secunde, în total 6 minute şi 40 de secunde pentru fiecare vorbitor. PechaKucha Night este un loc pentru idei, proiecte culturale, realizări în domeniul artistic, pentru creația de orice fel și pentru cei care o apreciază. Un eveniment dinamic şi informal.


Prezentatorii și subiectele acestei ediții:


Virgil Scripcariu / Școala Agatonia. Educație prin patrimoniu 
Anamaria Iuga / Odaia de parade, camera bună, casa îmbrăcată țărănește 
Alma Cazacu şi Vlad Cătună / Mă numesc Cartier. Alternative de petrecere a timpului liber în cartier
Mihaela Andrieş / There’s a new man in town: Fundatia Comunitară București 
Veronica Anghelescu / Messiaen: strigătul de bucurie al muzicii contemporane 
Maria Balabaş și Daria Ghiu / Sunete care umblă. Plimbare sonoră prin București
Sorin Trâncă / Ciorne, Anyone?
Iulia Cucu / Concursul "Ce pui lângă Mincu?" pentru Icoanei 2-8 
Alina Carp / Crazy. 4. Ro / Colectie de coliere cu tema Romania într-o bijuterie
Adrian Georgescu / Sosirea spre Dumnezeu 
Cristian Andrei Lefter / Dansul - o cale către împlinire

Focul viu

Flăcări de 30-40 cm, dar și ițiri mici și albastre care abia se întrevăd prin crăpăturile pământului. Este nefiresc și neînchipuit de frumos. Dacă sunt cumva stinse de ploaie, focurile se reaprind, natural. Un fenomen rar, datorat gazelor acumulate sub pământ și care au găsit o cale către lumină. 

Unde? La Terca, Lopătari, în Munții Penteleu, județul Buzău, pe Valea Slănicului. Recomandat din suflet celor care tresar cu bucurie și se închină la vederea troițelor, pentru că pe Valea Slănicului se află și troițele studiate și prezentate minunat la PachaKucha Night #5, de către d-na Lila Passima, de la MTR (http://www.pechakucha-bucuresti.ro/pkn/2011/06/troite-valea-slanicului-crochiu-etnografic-lila-passima/). 

Este aievea. Privim flăcările în minte cu o întrebare de copil: de ce se aprinde singur focul?

Frumosul în muzică

Să fie un semn de lipsă de flexibilitate, să fie pur şi simplu o percepţie proprie nepotrivită cu timpurile, dar muzica prezentului o înțeleg tot mai greu sau deloc.

Copil fiind credeam că muzica este expresia sublimă a trăirilor interioare. Chiar și interpretul sau autorul contemporani mi se păreau datori aceluiași principiu. Între timp am înțeles că un procent de 90% din muzică sau peste se face/produce cu  scopul mai apropiat sau mai îndepărtat de a fi vândută. Nu e nimic rău în asta, doar că dorinţa și necesitatea de a răspunde la cerințele pieții au dus la apariția unei adevărate industrii de profil, care între timp s-a pervertit în așa măsură încât la sfârșitul procesului de producție cu greu mai poti distinge din produs ce e artă și creativitate, asta în ipoteza că există așa ceva acolo. Ajungem astfel să putem compara muzica cu o piesă făcută la strung: e dintr-un material intangibil, dar rezultă prin prelucrarea previzibilă, programată a sunetelor și servește în aceeași măsură unor interese materiale.

O altă tendință contemporană este de a aduna sunete, a le alătura aleator sau după niște reguli oarecare, de obicei repetitive până la obsesie, ca apoi zgomotul rezultat să fie numit muzică. Așa devine muzica o oglindă a diversității împinse până la haos a societății însăși, aflate în derivă.

Mai sunt 10% din creații compuse din plăcere sau ca mod prin care autorii se exprimă. Iar de aici se naște încă o întrebare: este dizarmonia muzicală expresia frământărilor noastre interioare, ca parte a haosului general? Privită prin acest filtru muzica timpurilor noastre capătă cel puțin o justificare. Și totuși, care mai este legătura dintre arta muzicală, dintre artă în general și frumos? Să fie un semn de anacronism această așteptare, această tremurătoare căutare a frumosului în artă?

Tăcere

"Lăsați-mă să umblu mut printre voi,
Să vă ies în cale cu ochii închiși."

Realități paralele

De când locuiesc într-un oraș mare, cum este Bucureștiul, m-am lăsat de multe ori în voia pierderii identității în mijlocul mulțimii. Rară, ocazia de a întâlni un cunoscut aproape că nu merită efortul de a ridica privirea, de a concentra privirea pe vreun chip. E mai comod așa pentru toată lumea: privitor și posibil subiect al privirii. E un avantaj al marelui oraș. Eventual.

Acum m-am întors. Ca într-o buclă a timpului, orașul natal se fălește cu aceleași străzi, aceleași clădiri, totul într-un firesc efect de micșorare în raport cu amintirile. Aproape că l-aș putea ierta pentru orice schimbare, dar faptul că acum sunt îngrămădite case pe câmpul selenar de lângă pădure, unde fânul se răsfăța sub bătaia vântului, sub ceață sau sub lumina nefirească a lunii, ei bine, asta e mai greu de asimilat ca realitate.

Am mers mult pe jos prin cartier. Probabil că nici atunci nu cunoșteam mai mult de 10 % din oamenii pe care îi întâlneam pe stradă, că mă uitam sau nu la chipurile lor. Da, mă uitam. M-au fascinat întotdeauna detalii despre oameni și lucruri, amănunte, care de multe ori mi-au reținut atenția până la limita de a pierde esența întâmplării sau a spectacolului.  Mă uitam la oameni și totul părea familiar.

Mă uit și acum la străinii cu care mă intersectez. Sunt într-o căutare disperată a unor amănunte care îmi scapă, iarăși și iarăși, dar care trebuie să fie acolo. Caut fețe cunoscute. Foștii colegi, vecini, prieteni, cunoscuți trebuie să fie undeva. Lăsați în urmă, s-au pierdut în trecerea timpului ca un tăvălug peste noi toți, oriunde n-am fi aflat. Vag, vag, recunosc trăsături pe care nu știu, nu reușesc să le leg de nume, de întâmplări sau locuri. Să fie ei? Să fie cine? Cine oare mai viețuiește aici, cu cine aș avea șanse mai mari să mă intersectez la București, Paris sau Londra? Încerc să mi-i imaginez mai grași, mai slabi, mai încercănați, cu părul vopsit, albit sau rărit, cu ochelari, aduși de spate, sau pur și simplu altfel.

Aș fi crezut că măcar ochii pe care i-am cercetat atât i-aș recunoaște acum. Dar fețele nu se împerechează cu amintirile, ca și când aș încerca să recreez imaginea unui puzzle cu piese dintr-o altă cutie. Le înghesui în forme nepotrivite. Din alt timp, din altă dimensiune.

Și o variantă doar voce și chitară

Calamity Jane - clipul

Șapte nuci sălbatici cu mierle cu tot

Într-un cartier liniștit despre care v-am mai povestit s-au strecurat prin istoria zbuciumată a demolărilor mai multe străduțe, mai multe case, câțiva copaci.

Era o casă minunată. Câteva detalii de decorațiuni mai sugerează și azi gloria în care s-a aflat cândva. Cu o suprafață la sol de probabil peste 200 de metri pătrați și aflată într-o curte uriașă pentru București, de probabil peste 1000 mp, a fost cândva grădiniță, reședința unui sculptor, apoi baie comunală, mult apreciată de cei care au folosit-o. Un fel de spa, cum i s-ar spune acum, înțelegând prin spa, spa, nu masaj erotic și nu bordel. Acum nu mai mult de 5 ani obișnuiam să ma opresc în dreptul ei, ca să mă uit la arcadele ferestrelor, la decorațiuni, la armonia pe care o degajau.

Revenind la subiect, era firesc această casă să stârnească poftele, balele chiar, ale unor avuți. Moștenitorii de drept ai celor cărora casa le-a fost furată prin naționalizare, expropriere sau te miri ce alte mijloace abuzive nu au dat consilierilor primăriei suficientă șpagă pentru a-și putea relua în proprietate casa, iar după ani luuungi de judecată dreptă ca la noi, iată că un cetățean ca mine și ca tine, dar nu chiar, îndestulând probabil pe toți cei care au trebuit îndestulați, a pus unghia pe casă și pe teren.

Între timp a lăsat-o în paragină, de s-a posomorât complet, acoperișul l-a îndepărtat cât să se destrame mai bine schelăria de lemn sub ploi și ninsori, pereții i-a cojit de tencuială, inclusiv de minunatele decorațiuni din jurul ferestrelor arcuite.

Privire din fața casei 

Dar vești bune: cetățeanul urmează în scurt timp să demoleze complet clădirea existentă, pentru a-și construi sălaș, palat, bloc, Dumnezeu știe ce. Iar procesul de curățare a curții va începe cu tăierea copacilor din spatele casei, care între timp au ajuns la niște dimensiuni impresionate. Sunt 7 nuci sălbatici uriași cu mierlele lor cu tot, aflați acum în fundul curții. Ce mai contează că mierlele cântă minunat, ireal, în fiecare zi, că au cuiburi și vor face pui în acei copaci, că umbra lor adăpostește zilnic oameni, păsări și probabil vreo 10-12 mașini? Urmează să dăm drumul la defrișare și la șantier. Funcționarii de la primăria sectorului 3 vor fi bucuroși să mai ia și ei o rotunjire de salariu în buzunar, pentru a da avizul de mediu, că deh, nu prea e primăria de acord... decât dacă sunt cazuri întemeiate, pericol sau mai știu eu ce. Dacă omul vrea să intre pe teren prin spatele casei și nu prin față (unde a defrișat deja anul trecut)? E întemeiat? Este! C-așa vrea cetățeanul, o curte mare cu arbuști mici și probabil un bloculeț și multe, multe mașini într-o parcare maaare, arsă de soare.

Privire asupra unei părticele a nucilor din spatele casei

Adio nuci sălbatici înfloriți, adio mierle, adio arme. Suntem fără speranță într-o lume dezlănțuită în distrugeri.

Reflecții după PechaKucha Night Bucureşti #5

Câtă lume este apatică sau pur și simplu prea prinsă în problemele proprii nu știu, dar cert este că tot ne-am găsit unii cu alții cei conștienți că tăvălugul demolărilor poate lovi oriunde, dacă nu este oprit.

Hala Matache ca simbol al distrugerilor de patrimoniu a fost o temă de PechaKucha care a adunat prezentatori luminați, capabili să explice de ce este importantă conservarea patrimoniului și că metoda distrugerii a tot ce este uzat într-o proporție de 20-50% nu este una câștigătoare.

Eu una îmi explic situația actuală, respectiv lăsarea în paragină a Cinematografului Feroviar din 89 încoace și recenta demolare a zonei Buzești în felul următor:

1. megalomania primarului, care, ajuns la putere, consideră și vrea să demonstreze că poate să facă orice vrea el cu acest oraș.

2. de fapt avem de-a face cu vrednici urmași ai epocii Ceaușescu, rubedenii la propriu ale aceleiași nomenclaturi, care, într-o totală desconsiderare a istoriei, aduc buldozerele peste ea. Pentru că pot.

3. meschine interese imobiliare, deloc de neglijat ca anvergură și care umflă semnificativ buzunarele celor ce le fac astfel loc.

4.toate acestea pe fondul lipsei de cultură, de prețuire a valorilor existente, a arhitecturii, a atmosferei orașului, a farmecului mut din detaliile construite cândva cu migală. Pe fondul disprețului pentru frumos, pentru istorie, pentru ceilalți (ceilalți care au lăsat în urma lor ceva și ceilalți care urmează după noi).

Valoarea Halei Matache stă în remarcabila ei structură metalică, dar, dincolo de aceasta, ea este acum un simbol al agresiunii pe care edilii o exercită arbitrar asupra orașului vechi.

Acum e vorba de Berzei-Buzești. Mâine victimele putem fi eu, tu, fiecare.

Dar dacă ne folosește la ceva libertatea de a ne exprima, ar trebui să nu mai stăm pur și simplu victime, ca pe vremea lui Ceaușescu, când mulți poate nici nu își închipuiau că au dreptul la o părere, ci să reacționăm. Spunând nu, susținând asa-numitele generic ONG-uri și, mai ales, nemaivotându-i pe ticăloși.

Apatie sau excludere?

Dave Meslin: o privire detașată asupra apatiei colective

La fel de barbari

Lumea nu s-a schimbat prea mult de la năvălirile tătarilor încoace. Acţionăm după aceiaşi algoritmi, la nivel de popoare. Hoardele trec, ard, omoară, încing un dans al victoriei deasupra cadavrelor decapitate, jefuiesc şi pleacă mai departe în drumul lor. Despre ce vorbesc azi? Despre bucuria poporului american, la auzul veştii că teroristul numărul 1 al lumii a fost omorât. Nu suntem în măsură să ridicăm piatra, pentru că Dumnezeu ne e martor cum n-am bucurat când a fost asasinat Ceauşescu, de parcă o moarte o spală pe alta sau şterge suferinţa provocată vreodată altora de cel ucis.

Constat doar că algoritmii au rămas aceiaşi. Unii vor mai mult spaţiu, mai multă putere, mai multă stăpânire teritorială, mai multe resurse şi o realizează după caz, cu minime eforturi: manipulare mediatică, constrângere economică, războaie, în funcţie de terenul astfel adresat. Extremiştii predispuşi şi ei la vărsare de sânge, urmare a evoluţiei pe acestă orizontală barbară, au înţeles poate mai bine mesajul Americii şi-i vor răspunde. Atât mă întreb, acum că terorismul însuşi a fost decapitat, ce pretexte vor mai fi inventate, pentru ca mai multe restricţii şi controale să ne întârzie călătoriile, să ne hrănească temerile. O, da, probabil că bau-bau-l va fi posibila răzbunare a celor ce suferă acum.

Oricum, ne privim râzând într-o oglindă în care apărem diformi şi nici nu ne mai dăm seama că ea reflectă exact realitatea: suntem diformi interior, anapoda, înrăiţi, dacă ne putem bucura barbar de monstruozităţi sângeroase precum aceasta. Aclamăm "valori" pe care nu le susţinem în realitate şi care nici măcar nu sunt decât contexte pentru o mai uşoară manipulare şi-sau justificare a diformităţilor lăuntrice şi sociale în care ne complacem: democraţie, aflarea adevărului, dreptate. 

Foarte serios, uneori chiar aş vrea să întind aripile şi să mă ridic. Stau însă prinsă în mirajul colectiv.

Zbor

De-ar fi să zbor, aş întinde aripile peste fire

Şi-aş privi detaşat amăgirea din jur,

Mii furnici rătăcind în neştire

Şi scobind muşuroi în pământul cel sur.

De-ar fi să zbor, într-un nor m-aş preface

Şi-aş aştepta amurgul cu-ale sale culori

Peste câmpuri de maci, peste grâul ce coace

Orb aş fi-n noapte şi-apoi viu iar în zori.

Dar nu zbor şi-ale firii aripi mă dor,

Necrescute-mping carnea să iasă-n văzduh,

Neputinţe le leagă în zbaterea lor

Şi cuminte-oi zbura doar în cerul de duh.

Linkuri utile

Transmisia prin internet a prezentărilor din cadrul Pecha Kucha Inspire Japan de la București din 16 Aprilie va putea fi urmarită începând cu orele 16.00 la adresa:

http://www.ustream.tv/user/pknbucharest

Pentru celelalte orașe, vizitați și:

http://global-day.pecha-kucha.org/

http://inspirejapan.org/

Nu va lăsați însă influențați de vremea mohorâtă, de curațenia de Paști sau de inerție, vă așteptăm la ora 16.00 să participați la evenimentul REAL, la Universitatea Romano-Americană din B-dul Expozitiei Nr. 1B, Amfiteatrul Jean Monnet, sala 310! Pentru că ne pasă.

Prezentatori:

­­­­­­­­­­­­­­Emil Olteanu/director executiv Habitat for Humanity România

George Moise /autor al cărţii "Iertaţi-mă că nu sunt japonez"

Gabriela Culic/ artist plastic profesionist

Victor Velculescu/artist fotograf

Mihaela Ardeleanu/specialist chimia și tehnologia produselor alimentare

Crina Cranta/artist vizual

GeoBateŞaua/asociația „Bate șaua să priceapă iapa”

Ionuţ Jugureanu/director executiv Fundaţia Parada

Iulia Cucu/student arhitect și președinte ASAUIM

Virgil Scripcariu/sculptor

Cristina Rusiecki/critic de teatru, jurnalist cultural

Cristian Amitroaie/programator

Veronica Anghelescu/compozitor şi muzicolog

Pierre Bortnowski, Oana Băloi /studenți, membri în echipa Prispa

Silvia Şerban/idelier

Pentru că ne pasă

Sâmbătă 16 Aprilie suntem onorați să fim parte a unui eveniment special în format PechaKucha, dedicat victimelor cutremurului din Japonia din data de 11 Martie. Prezentările vor face înconjurul lumii, desfășurându-se în multe din cele peste 400 de orașe în care spiritul Pecha Kucha  a pătruns. La inițiativa „japonezilor” Klein & Dytham, cei care au introdus în lumea designului sistemul de prezentări 20 de imagini x 20 de secunde, ne vom reuni acum pentru a le oferi la rândul nostru solidaritatea, liniștea, forța și inspirația de care au nevoie.

Prin organizația Architecture for Humanity, mișcarea Pecha Kucha va contribui în felul ei la proiectul vast pe care îl reprezintă acum reconstrucția zonelor afectate de cutremur și de urmările sale dezastruoase. Eventualele dvs. donații în contul acestei fundații vor fi folosite la fel de judicios ca și donațiile colectate în scopul construirii unei școli în Haiti, o altă țară grav afectată de același tip de calamitate naturală.

Au răspuns alături de noi acestei solicitări Centrul de Studii Româno-Japoneze,  Universitatea Româno-Americană în cadrul căreia acesta activează, precum și o serie de prezentatori entuziaști care vă vor încânta cu mesajul și diversitatea proiectelor lor.

Vă așteptăm așadar sâmbătă 16 aprilie, începând cu orele 16.00, în Amfiteatrul Jean Monnet al acestei Universități (B-dul Expoziției Nr.1B), sala 310, etaj III.

Intrarea este liberă. Dat fiind ca evenimentul va fi transmis live prin internet, v-am ruga să fiți punctuali.

Eveniment organizat în colaborare cu Centrul de Studii Româno-Japonez

și sprijinit de: Universitatea Româno-Americană, ecce promo, Aeterna Expert Design, Altiscad Software, cppc, Sapte Seri, Calendar Evenimente

Despre comunicare

Puține sunt cuvintele care își mai au sens pe lângă imagini. Un om, un pui de leu de mare și grupuri mici de pinguini. Un moment de grație. Frumusețe. Și pamântul ar putea fi, este minunat, nu doar cerul. Unii ar fi fericiți să poată comunica așa om cu om.

10 motive pentru a organiza PechaKucha Night la București

- este o idee bună, într-un format generos, jucăuș și concis în același timp;
- creația merită împărtășită;
- reprezintă un cadru sănătos pentru expunerea de idei inedite;
- ne oferă șansa de a intra în contact cu oameni interesanți și vii prin atitudine;
- se poate face atât de mult cu atât de puțini bani;
- știm cum și putem;
- vrem să socializăm de-adevărat și nu doar online;
- suntem vii la rândul nostru;
- credem în valoarea comunicării reale și în colaborare;
- împreună suntem mai puternici și eventual mai buni.

PechaKucha Night Bucureşti #3

Pecha Kucha Night București ediția a treia va avea loc în data de 22 Februarie 2011, începând cu orele 19.00, la The Ark, un loc care îi reflectă minunat spiritul nonconformist.

Pecha Kucha Night este un eveniment cultural neconvențional, non-profit, în care publicul și prezentatorii sunt aproape și comunică direct asupra ideilor prezentate. Intrarea liberă. Urmat la The Ark de „Unheard by Gojira”. Rezervați-vă data în agendă!