luni, 23 ianuarie 2012

Poveşti de iarnă

În vacanţa de iarnă a copiilor am fost la Azuga, o soluţie locală pentru nişte nevoi globale, cum este cea de a schia. Sigur, schiul nu este o necesitate primară a vieţii, dar pentru mine este o sursă de energie fără seamăn, deci în ultimă instanţă o necesitate.

În Azuga sunt două pârtii mari şi late, la propriu şi la figurat: Sorica şi Cazacu. Pe Sorica am schiat prima oară acum câţiva ani, probabil vreo 6, și m-am îndrăgostit pe loc de ea. Era mai bună ca oricare pârtie pe care schiasem până la ora aceea: lungă şi lată, echilibrată ca pantă, dar destul de dificilă ca să iţi ţii muşchii bine încordaţi. O panoramă minunată sus. Ceva Dumnezeiesc.

De atunci am mai schiat şi pe alte pârtii prin alte ţări. Nu poţi compara o pârtie foarte bună cu adevărate domenii schiabile, unde treci de pe un versant pe altul al mai multor munți şi ai la dispoziţie zeci de instalații care să te urce în vârf. Dar Sorica mi s-a cuibărit în inimă a o pârtie deosebit de prietenoasă şi de plăcută.

Iată-ne pe noi, familie, să schiem la Azuga. Închiriem schiuri pentru copilul care nu avea, dar Sorica ia-o de unde nu-i. Partia era la locul ei, fireşte, dar se schia numai pe partea ei inferioară, prevăzută cu teleschi. Sus nu era voie să urci cu schiurile, deşi zărisem din maşină porţiuni de pârtie ce păreau bine acoperite cu zăpadă. E drept că se vedea şi o porţiune de 20-30 de metri, imediat mai sus de teleschi, jumătate pârtie, jumătate arătură.

După ce ne facem puţin damblaua schiatului pe la poalele pârtiei Cazacu, decidem ca a doua zi să urcăm cu telegondola (o achiziţie nouă şi binevenită, prin comparaţie cu situaţia pe care o cunoşteam de acum 6 ani), pentru a coborî pe la marginea pârtiei Sorica şi a verifica dacă este într-adevăr neschiabilă.

Sus era soare, frumos, şi ceva zăpadă. Ne preumblăm puţin pe potecile de vârf de munte, trecem de pe o culme pe alta, ne încântăm de privelişte.

La întoarcere pârtia Sorica se dovedeşte nu doar schiabilă, ba chiar exemplar pregătită, cu excepția porțiunii vizibile și de jos, lăsată parcă anume neacoperită cu zăpadă.


Pentru că suntem niste oameni neliniştiţi când sesizăm situaţii aberante, ne-am dus la telegondolă să aflăm de ce totuşi nu se permite accesul pe pârtie, dacă ea este atât de bună. Ceea ce văzusem cu ochii nostri este contrazis de directorul instituţiei (Romenergo) şi aflăm incredibila explicaţie, potrivit căreia tunurile de zăpadă nu pot funcţiona pe porţiunea vizibil deteriorată şi neschiabilă, deoarece temperaturile nu au fost suficient de scăzute. Am crede poate asta, dacă nu ar rămâne fără răspuns întrebarea: cum tunurile de zăpadă au putut funcţiona şi mai sus, şi mai jos de porţiunea aceea şi tocmai acolo nu?

Explicaţiile sunt în altă parte de fapt. Aflăm de la azugeni că pârtia concurentă cum ar veni, Cazacu, se află în concesiunea fostului primar, iar de administrarea Soricăi se ocupă primăria după unii, fiul fostului primar, după alţii. Meschinăria face ca, pentru ca lumea să fie împinsă pe Cazacu (alte tichete de teleschi, alţi beneficiari ai banilor), Sorica să fie ţinută închisă, sub pretextul unei porţiuni implacticabile, de nu mai mult de 30 de metri din cei peste 2 kilometri de pârtie.

Ne-am întrebat retoric cum de oamenii aceştia nu înţeleg că este în intereseul lor să se schieze pe ambele pârtii, să meargă bine întregii staţiuni, să atragă turiştii în general. Că dacă ei vor veni pentru Sorica, vor ajuge şi pe Cazacu, măcar din plictiseală,  și că o soluție viabilă este doar consolidarea pe termen lung a turismului local. De ce se faultează unii pe alții? Cine interesele cui le face? Directorul de la Romenergo pe ale fostului primar?

A doua zi, pe propria răspundere, ne-am luat schiurile în telegondolă şi am coborât pe Sorica,  doar noi pe pârtie, probabil în cele mai frumoase coborâri pe care le-am realizat vreodată pe vreo pârtie din România. Zăpada era perfectă, imaculată, ceda uşor sub schiuri. Am deschis pârtia, iar de porţiunea "impracticabilă" se putea trece, cu băgare de seamă prin margini.

Ziua aceea şi cele următoare a nins destul de mult cât să dezamorseze orice pretext de a mai ține pârtia închisă. Ironia face că starea ei a fost mult mai rea după ce a nins decât înainte, prin dezinteresul administratorilor de a trece cu utilaje speciale în timp util, ca să bată zăpada proaspăt căzută.

Şi apoi, într-un moment de claritate, am înțeles că noi situația aceasta o trăim la nivelul întregii țări. Interesele meschine ale "organelor de conducere" îi împiedică pe aceștia să vadă că ar fi de fapt chiar în interesul lor să meargă bine întregii țări, nu doar lor personal.

Iar noi, ca și azugenii, ne-am resemnat, conștienți că nu avem mijloacele de a schimba în vreun fel balaurul care  decide să ne chinuim în loc de-a ne fi bine.

Domestice

Acum nu mai departe de 3 ani folosirea bucatăriei mi se părea complet lipsită de interes, ca să nu folosesc vorbe mai grele, cum ar fi: umilitoare, degradantă, o modalitate sigură de prostire, de înţepenire a abilităţilor de gândire. Recunosc şi regret, astfel de etichetări îşi au nefericita origine în traumele unei copilării presărate cu misogini în rândul persoanelor cu influență asupra dezvoltării emoţionale a copilului şi adolescentului care am fost. Şi nu, această opinie nu o răsfrângeam asupra altor persoane, ci doar mi se părea că dacă ar fi fost ca eu să petrec timpul în bucătărie, m-aș fi prostit continuu şi negreşit. Sigur, făceam asta ca o necesitate ce ținea de nevoile elementare de supravieţuire şi de hrănire a copiilor.

Nu ştiu însă cum, chiar nu îmi amintesc, într-o seară mi-a venit aşa un chef să fac o reteţă de pâine cu făină semolina, seminţe şi fructe uscate. Ignoranţa e larg răspândită la toate nivelele, aşa că prin făina semolina, am înţeles gris de grâu. Departe sau nu de adevăr cu această noţiune, pâinea a ieşit relativ buna, deşi tare şi inestetică, doar habar nu am avut ce inseamnă frământarea unui aluat, câtă drojdie se pune şi cum e cu dospitul. Practic putem aproxima ca m-am ridicat de la calculator şi m-am apucat de pâine. Ce putea ieşi? Totuşi copiii au găsit-o mâncabilă şi au onorat-o cu pofta şi intereseul lor, aşa că experiementul a fost repetat, reproducându-se pietrele comestibile, cu formă hibridă, sugerând oarecum bagheta, precum şi o varietate de pâine albă crescută într-un vas de lut, dar cam necoaptă.

"Intelectualul" abordează însă teoretic și cele mai practice lucruri. Căutarea de informaţii m-a dus încet-încet la întrezărirea unei întregi lumi, pline de teorii, semnificaţii, tehnici, unelte specifice, oameni talentaţi şi pasionaţi de ceea ce fac. Aşa am ajuns să-mi cresc propriul animal de casă, maiaua. Şi iată că într-o zi de duminică, în ciuda unui cuptor pe gaz deloc propice şi urmare a adunării şi aplicării unor informaţii teoretice de încredere, am izbutit prima pâine şi destul de coaptă, şi destul de crescută, şi destul de aerată, şi gustoasă şi mai ales foarte sănătoasă. Care a provocat valuri de emoţie în familie, când a crescut în cuptor văzând cu ochii şi apoi a început a se rumeni.

Dar cum am ajuns în punctul de a folosi, ba chiar cu drag, bucătăria, ca să fac pâine? Să fie încurajările şi aşteptările mute ale copiilor, curioşi să guste pâinea plămădită în casă, cu maia hrănită periodic? Fericiţi să primească pâine sănătoasă în locul celei de la magazin? Probabil au avut şi ele un rol. Dar mai ales aş zice că am reuşit să depăşesc misoginele aprecieri care poziţionează femeia la coada cratiţei, ca nefiind în stare de mai mult. Am făcut multe altele, fac şi asta şi îmi permit chiar luxul de a regăsi bucurii simple și de a-mi face astfel plăcere.

joi, 29 decembrie 2011

Pentru transplantul de măduvă

Încă se mai pot face donaţii de 2 Euro pentru Bibi/Tudor la 0900900040, în reţeaua Romtelecom.

Dacă mai ezitaţi încă, aruncaţi o privire la adresa: http://viatacudba.blogspot.com/2011/12/ce-inseamna-transplantul-de-maduva.html#comment-form, unde părinţii lui Bibi ne explică ce sunt nevoiţi să dorească de Sărbători pentru copilul lor.

Să îi susţinem să treacă cu bine împreună cu Bibi prin toate acestea, ca apoi să se bucure de o viaţă normală, pe care cei mai mulţi dintre noi o avem, dar poate nici nu o preţuim.

Sărbători fericite tuturor!

joi, 15 decembrie 2011

2 euro pentru o viaţă de copil


Mâine e ultima zi pentru a trimite un SMS pentru Bibi. Dacă 50.000 de persoane (un orăşel, nu mai mult) ar pune mână de la mână câte 2 euro, ar putea strânge suma care îi e necesară copilului pentru transplant. Nu e un efort prea mare. Putem face asta împreună. Va avea şi el măcar o şansă.

http://viatacudba.blogspot.com/

SMS la 848 pentru o donaţie de 2 euro.
Apel Romtelecom la 0900 900 305 (5 Euro) şi la 0900 900 301 (10 Euro)

duminică, 27 noiembrie 2011

Ce place la PechaKucha Night


Iată răspunsurile necenzurate oferite de participanţii şi prezentatorii care, în cadrul PechaKucha Night Bucureşti#7 desfăşurată la IAA au avut amabilitatea de a răspunde la întrebarea „Ce vă place la PechaKucha?”.

Ce place publicului
- Varietatea şi concizia
- Stilul liber
- Diversitatea
- Prezentarea în sine cu proiecţie de imagini
- Bucuria, curiozitatea celor ce m-au înconjurat
- Libertatea de exprimare
- Creativitatea
- Diversitatea prezentărilor şi a domeniilor
- Regula de aur 20x20
- Reţeaua de oameni
- Domenii diferite, chiar „exotice”, prezentări interesante, idei frumoase
- Atmosfera şi locul
- Totul
- Spiritul şi atitudinea prezentatorilor şi participanţilor
- Formatul, moderatorul
- Faptul că nimeni nu poate monopoliza microfonul
- Subiectele originale
- Originalitatea
- Libertatea
- Tipul de prezentare
- Modul altfel de a interacţiona cu oamenii
- Ineditul şi diversitatea
- Diversitatea speaker-ilor
- Formatul, organizatorii
- Faptul că prezentările sunt concentrate şi nu apucă să plictisească
- Prezentările şi formatul
- Atmosfera şi prezentările informale
- Varietatea
- Conceptul inovativ, diversitatea de subiecte
- 6:40
Ce place prezentatorilor
- Concizia, cadrul informal, diversitatea
- Că poţi vorbi concis despre un proiect
- Ideea
- Prezentările scurte, atmosfera super
- Mediul informal
- Organizarea
- Alternanţa comic-serios-profund-copilăresc- etc., ca un ghiveci gustos
- Faptul că e gratis, că e real (poveştile sunt susţinute de site-uri, fotografii, colegi, etc.), că se întâmplă şi în România lucruri bune, că e un mediu prietenos şi cald, că aveţi simţul umorului, că promovează idei / proiecte/ valori / modele de care e nevoie, că e îndrăzneţ, te provoacă să fii concis şi totuşi să te aduni cât să nu rămâi fără cuvinte.

duminică, 13 noiembrie 2011

PechaKucha Night Bucureşti #7

În data de 22 Noiembrie 2011, începând cu orele 18.30, la sediul IAA din Calea Victoriei nr. 126, etaj 3 (deasupra Teatrului Act) vă aşteaptă la o nouă ediție a PechaKucha Night Bucureşti, unde fiecare vorbitor îşi face expunerea în formatul standard de 20 de imagini x 20 de secunde.

PechaKucha Night este un loc pentru idei, proiecte culturale şi iniţiative sociale, realizări în domeniul artistic, pentru creația de orice fel și pentru cei care o apreciază.

Un eveniment non-profit, dinamic şi informal.

Dintre prezentatori:

Ana Bănică / arhitect de interior / designer la Cai verzi pe pereţi
Mioara Mei-Roșu / master Arte textile ambientale
Veronica Anghelescu / compozitor, jurnalist / No14 Plus Minus
Larisa Popescu / voluntar, iniţiator şi coordonator de proiect / Asociația Lume Bună
Adrian Georgescu / scriitor/Societatea Română de Radiodifuziune
Diana Rotaru / project-manager şi director artistic al InnerSound
Vlad Ursulean / jurnalist / freelancer
Miruna Tîrcă / antropolog social / Asociaţia Komunitas
Amalia Alexandru / coordonator relaţii externe / Odaia Creativă
Bogdan Cristian Drugan / consultant IT / Viitor Plus
Marius Huza / coordonator proiecte / Asociaţia Komunitas

Intrarea liberă.
Îndrăzneşte, vei fi surprins!

joi, 29 septembrie 2011

PechaKucha Night Bucureşti #6



PechaKucha Night București#6 va avea loc începând cu orele 19, în seara de 30 Septembrie, la MNAC (str. Izvor 2-4, Bucureşti / Palatul Parlamentului, aripa E4, intrarea prin Calea 13 Septembrie), Sala Auditorium (etaj 4).


Expunerile se fac în formatul specific de 20 de imagini care se succed vreme de câte 20 de secunde, în total 6 minute şi 40 de secunde pentru fiecare vorbitor. PechaKucha Night este un loc pentru idei, proiecte culturale, realizări în domeniul artistic, pentru creația de orice fel și pentru cei care o apreciază. Un eveniment dinamic şi informal.


Prezentatorii și subiectele acestei ediții:


Virgil Scripcariu / Școala Agatonia. Educație prin patrimoniu 
Anamaria Iuga / Odaia de parade, camera bună, casa îmbrăcată țărănește 
Alma Cazacu şi Vlad Cătună / Mă numesc Cartier. Alternative de petrecere a timpului liber în cartier
Mihaela Andrieş / There’s a new man in town: Fundatia Comunitară București 
Veronica Anghelescu / Messiaen: strigătul de bucurie al muzicii contemporane 
Maria Balabaş și Daria Ghiu / Sunete care umblă. Plimbare sonoră prin București
Sorin Trâncă / Ciorne, Anyone?
Iulia Cucu / Concursul "Ce pui lângă Mincu?" pentru Icoanei 2-8 
Alina Carp / Crazy. 4. Ro / Colectie de coliere cu tema Romania într-o bijuterie
Adrian Georgescu / Sosirea spre Dumnezeu 
Cristian Andrei Lefter / Dansul - o cale către împlinire