La fel de barbari

Lumea nu s-a schimbat prea mult de la năvălirile tătarilor încoace. Acţionăm după aceiaşi algoritmi, la nivel de popoare. Hoardele trec, ard, omoară, încing un dans al victoriei deasupra cadavrelor decapitate, jefuiesc şi pleacă mai departe în drumul lor. Despre ce vorbesc azi? Despre bucuria poporului american, la auzul veştii că teroristul numărul 1 al lumii a fost omorât. Nu suntem în măsură să ridicăm piatra, pentru că Dumnezeu ne e martor cum n-am bucurat când a fost asasinat Ceauşescu, de parcă o moarte o spală pe alta sau şterge suferinţa provocată vreodată altora de cel ucis.

Constat doar că algoritmii au rămas aceiaşi. Unii vor mai mult spaţiu, mai multă putere, mai multă stăpânire teritorială, mai multe resurse şi o realizează după caz, cu minime eforturi: manipulare mediatică, constrângere economică, războaie, în funcţie de terenul astfel adresat. Extremiştii predispuşi şi ei la vărsare de sânge, urmare a evoluţiei pe acestă orizontală barbară, au înţeles poate mai bine mesajul Americii şi-i vor răspunde. Atât mă întreb, acum că terorismul însuşi a fost decapitat, ce pretexte vor mai fi inventate, pentru ca mai multe restricţii şi controale să ne întârzie călătoriile, să ne hrănească temerile. O, da, probabil că bau-bau-l va fi posibila răzbunare a celor ce suferă acum.

Oricum, ne privim râzând într-o oglindă în care apărem diformi şi nici nu ne mai dăm seama că ea reflectă exact realitatea: suntem diformi interior, anapoda, înrăiţi, dacă ne putem bucura barbar de monstruozităţi sângeroase precum aceasta. Aclamăm "valori" pe care nu le susţinem în realitate şi care nici măcar nu sunt decât contexte pentru o mai uşoară manipulare şi-sau justificare a diformităţilor lăuntrice şi sociale în care ne complacem: democraţie, aflarea adevărului, dreptate. 

Foarte serios, uneori chiar aş vrea să întind aripile şi să mă ridic. Stau însă prinsă în mirajul colectiv.