Hala Matache ca simbol al distrugerilor de patrimoniu a fost o temă de PechaKucha care a adunat prezentatori luminați, capabili să explice de ce este importantă conservarea patrimoniului și că metoda distrugerii a tot ce este uzat într-o proporție de 20-50% nu este una câștigătoare.
Eu una îmi explic situația actuală, respectiv lăsarea în paragină a Cinematografului Feroviar din 89 încoace și recenta demolare a zonei Buzești în felul următor:
1. megalomania primarului, care, ajuns la putere, consideră și vrea să demonstreze că poate să facă orice vrea el cu acest oraș.
2. de fapt avem de-a face cu vrednici urmași ai epocii Ceaușescu, rubedenii la propriu ale aceleiași nomenclaturi, care, într-o totală desconsiderare a istoriei, aduc buldozerele peste ea. Pentru că pot.
3. meschine interese imobiliare, deloc de neglijat ca anvergură și care umflă semnificativ buzunarele celor ce le fac astfel loc.
4.toate acestea pe fondul lipsei de cultură, de prețuire a valorilor existente, a arhitecturii, a atmosferei orașului, a farmecului mut din detaliile construite cândva cu migală. Pe fondul disprețului pentru frumos, pentru istorie, pentru ceilalți (ceilalți care au lăsat în urma lor ceva și ceilalți care urmează după noi).
Valoarea Halei Matache stă în remarcabila ei structură metalică, dar, dincolo de aceasta, ea este acum un simbol al agresiunii pe care edilii o exercită arbitrar asupra orașului vechi.
Acum e vorba de Berzei-Buzești. Mâine victimele putem fi eu, tu, fiecare.
Dar dacă ne folosește la ceva libertatea de a ne exprima, ar trebui să nu mai stăm pur și simplu victime, ca pe vremea lui Ceaușescu, când mulți poate nici nu își închipuiau că au dreptul la o părere, ci să reacționăm. Spunând nu, susținând asa-numitele generic ONG-uri și, mai ales, nemaivotându-i pe ticăloși.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu