Zbor

De-ar fi să zbor, aş întinde aripile peste fire

Şi-aş privi detaşat amăgirea din jur,

Mii furnici rătăcind în neştire

Şi scobind muşuroi în pământul cel sur.

De-ar fi să zbor, într-un nor m-aş preface

Şi-aş aştepta amurgul cu-ale sale culori

Peste câmpuri de maci, peste grâul ce coace

Orb aş fi-n noapte şi-apoi viu iar în zori.

Dar nu zbor şi-ale firii aripi mă dor,

Necrescute-mping carnea să iasă-n văzduh,

Neputinţe le leagă în zbaterea lor

Şi cuminte-oi zbura doar în cerul de duh.