De-ar fi să zbor, aş întinde aripile peste fire
Şi-aş privi detaşat amăgirea din jur,
Mii furnici rătăcind în neştire
Şi scobind muşuroi în pământul cel sur.
De-ar fi să zbor, într-un nor m-aş preface
Şi-aş aştepta amurgul cu-ale sale culori
Peste câmpuri de maci, peste grâul ce coace
Orb aş fi-n noapte şi-apoi viu iar în zori.
Dar nu zbor şi-ale firii aripi mă dor,
Necrescute-mping carnea să iasă-n văzduh,
Neputinţe le leagă în zbaterea lor
Şi cuminte-oi zbura doar în cerul de duh.
Frumoasa poezioara dar putin trista!
RăspundețiȘtergereCarmen.
Printre nori
Cu maini de lut
Tristetea lumii,
Mi-apasa sufletul
Darz, nespus.
Cu maini de Soare
Proptite-n azur
Imi apar dreptul
La partea de zbor.(Mihaela Moraru Celestine)
Ciudat! Postările mele nu le comentează în general decât tot cine le scrie. Care va să zică mai stau și alții cu ochii spre cer. Ma bucur. Mulțumesc pentru primul semn că nu scriu în pustiu.
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergeremultumesc!
Ștergere